Cum pot să merg în concediu liniștit?

Dacă tot avem vara în toi, canicula și perioada concediilor, m-am gândit să vorbim puțin despre acest subiect.

Pentru conducătorii de firmă, acest lucru poate fi o întrebare complicată. În zilele noastre, concediul a devenit și un fel de „modă”. Dacă nu pleci nicăieri și cineva te întreabă, sau poate doar se gândește: „De ce nu pleci?”, apare imediat întrebarea: „Nu merge firma?”, „Nu ai bani?”. Ce răspunzi la asta?

Adevărul e că cel puțin o dată pe an TREBUIE să pleci undeva, altfel pentru ce muncești? Întrebarea e: cum faci asta? Desigur, odihna e benefică, avem nevoie de relaxare, deconectare.

Fiecare încearcă să rezolve această problemă în felul său:

unii închid complet firma – dacă ei nu sunt acolo, mai bine să nu fie nimeni; așa pot „sta liniștiți” în concediu. E o soluție de compromis, pentru că nu e producție, nu e activitate... Apoi își explică singuri că „așa e cel mai bine”.

alții „evadează” pentru câteva zile, cu speranța că nu vor fi deranjați prea mult. De obicei nu le iese cum și-ar dori, dar măcar sunt fizic alături de familie.

sunt și unii care nici nu pleacă, acceptă situația: „trebuie să muncesc, nu se poate lenevi”, și își spun că la pensie vor avea timp (dacă o mai apucă...).

și mai sunt câțiva care pleacă „liniștiți”, fără dificultate în a lăsa firma acasă. Au învățat, au evoluat, s-au schimbat – împreună cu firma – și acum își pot permite acest lucru. Dar aceștia sunt mai puțini.

Aceasta din urmă este cea mai bună soluție. Întrebarea e: câți pot și câți VOR să ajungă aici? Spun „vor” pentru că este un subiect despre care merită să vorbim. Conștient, mulți ne dorim să plecăm în concediu, să ne relaxăm, dar la nivel subconștient nu ne permitem acest lucru.

Simțim că, dacă plecăm să ne odihnim, „nu e ok”. Cum adică eu sunt în vacanță, mă relaxez, și alții muncesc? Asta nu se face...

Întrebarea esențială pe care trebuie să mi-o pun este:
Cum mă evaluez pe mine atunci când nu muncesc?
Ce am văzut în copilărie? Cum erau tratați cei care nu voiau să muncească sau nu munceau „suficient”?

Ce înseamnă pentru mine distracția?
Cum apare ea în viața mea: ca deconectare reală, ca pierdere de timp, ca obligație, sau ca ceva inutil?
Cum se raporta familia la acest lucru?

Poate am fost deseori subestimat: „Nu o să ajungi la nimic în viață” – iar acum, cu orice preț, chiar și cu prețul concediului și al sănătății mele, vreau să demonstrez că EU SUNT CINEVA.

Desigur, acestea sunt întrebări despre care se poate vorbi mult. E ușor să găsim scuze, și e greu să schimbăm ceva de pe o zi pe alta. Mai sunt și mulți factori externi (situația economică, lipsa personalului etc.).

DAR – dacă mereu dai vina doar pe factori externi și nu vezi nimic ce ai putea schimba în tine, atunci nici nu te aștepta la schimbări – pentru că aceleași lucruri se vor repeta, până când vei obosi complet.

Dacă vrei să te eliberezi într-o oarecare măsură de influențele externe, sau măcar să le faci față mai ușor, trebuie să cauți cheia schimbării în tine, să te cunoști mai bine decât crezi că te cunoști.

Și atunci vei recunoaște acele blocaje interioare care, de exemplu:

nu te lasă să te relaxezi – de ce?

te fac perfecționist – de ce?

te fac să muncești prea mult – ce stă în spatele acestui comportament?

Aceste lucruri îți folosesc?
Merită să reflectezi puțin la aceste întrebări...

Vă doresc tuturor un concediu plin de relaxare și reîncărcare!